Acordul  de la Cancun - o victorie pentru Europa 
Deşi Crăciunul şi o  iarnă rece s-au abatut asupra noastra, există motive întemeiate pentru a  reflecta pentru un moment despre recenta conferinţă din Cancun privind  încălzirea globală şi schimbările climatice. Poate părea ireal, deoarece dintii  nostri clantane în Europa, dar 2010 a fost de fapt unul dintre cei mai  fierbinti ani. Catastrofele legate de condiţiile meteorologice, de la incendiile  din Moscova la inundaţiile din Pakistan şi Venezuela sunt un avertisment pentru  evenimentele care vor urma, dacă nu infruntam provocarea lansata de schimbările  climatice. De aceea, pachetul de decizii elaborat in cadrul conferinţei de la  Cancun poate foarte bine fi cel mai important cadou de Craciun din acest an. 
   
  Ce e în pachet? Destul  de putin. Şi Europa poate fi mandra ca am contribuit în mod semnificativ la  conţinut. Punctele cheie ale acordului încheiat în Cancun se bazează pe  rezultatele obţinute la Copenhaga anul trecut. Acesta include obiectivul de 2°  C şi angajamentele de reducere pe care le-au  luat ţările în perioada premergătoare la  Copenhaga. El include angajamentul ţărilor dezvoltate să ofere finanţare ţărilor  în curs de dezvoltare - 30 miliarde dolari pe termen scurt (2010-2012) şi 100  miliarde dolari anual până în 2020. Şi include normele de transparenţă - modul  în care ţările măsoara şi raportează emisiile lor. Acest ultim aspect ar putea  suna putin tehnic, dar de fapt este foarte politic, deoarece aceste reguli sunt  esenţiale pentru a garanta că ţările isi respecta promisiunile. Avem, de  asemenea, nevoie de aceste norme pentru a fi în măsură să evaluam impactul  proiectelor climatice în ţările în curs de dezvoltare care sunt finanţate cu  banii contribuabililor fiscali europeni. 
   
  În Cancun, toate ţările  - cu excepţia Boliviei – au fost de acord cu ceea ce s-a convenit în Copenhaga.  Dar la Cancun s-au facut, de asemenea, paşi noi. Pe langa regulile întarite privind  transparenţa, acordul prevede adaptarea la schimbările climatice în ţările în  curs de dezvoltare şi un mecanism pentru a inversa defrişările la tropice. Decizii  importante, care vor conduce la o acţiune concretă: ministrul mediului, şi  colegul său de la Grenada au fost numiţi pentru a ajusta modul de redactare a viziunii  comune globale a acordului. Împreună cu Algeria, secretarul de stat spaniol  Teresa Ribera au depus eforturi privind compromisul referitor la adaptare. În  cooperare cu Brazilia, Chris Huhne, secretarul de stat britanic pentru energie  şi schimbări climatice, a fost rugat să se ocupe de aspectul delicat privind  viitorul Protocolului de la Kyoto şi sa gaseasca o solutie privind introducerea  angajamentelor de reducere de la Copenhaga, în noul acord. Şi recent numitul  ministru al mediului din Franţa a condus consultările pe tehnologie. 
   
  Cu alte cuvinte, Europa a jucat un rol-cheie în scena politică a negocierilor.  Şi ne-am străduit să împingem lucrurile înainte - la nivel tehnic, cu un aport  continuu de analiză,  introducerea  textului şi sugestiilor, şi în ceea ce priveşte strategia. Şi aceasta nu este  numai opinia mea. La o întâlnire cu UE în ultima zi a negocierilor, ministrul  de externe mexican Patricia Espinosa în mod explicit a spus că fără activitatea  constructivă a Europei ar fi fost imposibil ca procesul să fie readus in  actualitate. 
   
  Un motiv cheie pentru care Europa a putut sa-si puna amprenta asupra acordului  şi sa ajute consolidand obiectivul, este faptul că, în Cancun, am reuşit să  colaboram constructiv şi să comunicam în mod clar şi coordonat. De mult timp s-a  spus că Europa trebuie să vorbească cu o singură voce, dar nu poate fi doar o  singură voce. Mai degrabă, noi ar trebui să decidem cu privire la mesaje  împreună şi apoi să le comunicam clar şi consistent spre lumea exterioară. Asta  este ceea ce am făcut în Cancun. Şi asta este ceea ce noi ar trebui să facem în  viitor, pentru a asigura că opinia Europei are o influenţă demnă de cea mai  mare economie din lume. 
   
  Cancun nu a rezolvat  totul. Angajamentele de reducere nu sunt suficiente pentru a menţine creşterea  temperaturii sub două grade Celsius şi sunt alte probleme nerezolvate, cum ar  fi forma juridică a acordului şi cum să se furnizeze finanţarea pe termen lung.  Dar Cancun a demonstrat că procesul multilateral poate furniza rezultate. Fără  un acord procesul ONU ar fi fost în pericol iminent. Politicienii şi publicul  ar fi putut foarte bine sa-şi piarda increderea în proces şi sa renunute la el –  fara ca cu nimic sa fie pus în locul său. 
   
  Acum avem o intelegere. Dar există încă mult de lucru înaintea noastră. Atât la  nivel internaţional, caz în care trebuie să ne ocupăm în continuare cu problemele  nerezolvate,  cat şi pe plan intern unde  acum trebuie sa furnizam ceea ce a fost hotărât. În Europa deja lucram in acest  domeniu. Anul viitor vom prezenta o foaie de parcurs până în 2050 pentru modul  în care putem crea o economie   inteligenta si inovatoare cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Facem  acest lucru pentru mediu, dar, de asemenea, o facem de dragul de concurentei şi  a securitatii energetice. Într-o lume cu din ce in ce mai multi oameni si din ce  în ce mai puţine resurse fosile de energie, se subînţelege că  vor castiga cei care sunt independenti de  preţul oscilant al petrolului, şi care pot oferi soluţii energetice eficiente  şi inovatoare. 
   
  Dacă există o anumita sarcina  pe care Uniunea noastră Europeană ar trebui să isi faca timp sa o abordeze, aceasta  este cea de a pune de acord cerintele privind securitatea energetica, creşterea  economică şi conservarea climatica. Esenţa comunităţii noastre este de a aduna provocările  împreună, cu care statele membre nu pot face fata pe cont propriu. De aceea a  fost atât de încurajator faptul că Europa a acţionat într-un mod constructiv şi  coordonat în Cancun, şi de aceea acordul de la Cancun este o victorie. Nu numai  pentru iscusita preşedinţie mexicana şi pentru procesul multilateral, dar cu  siguranţă, de asemenea, pentru Europa. 
Detalii sunt  disponibile mai jos: 
 |